statuie in noapte

E o statuie intr-un loc ascuns , plin de intuneric
Poate te iubea , nu gandea si amtirea ta il trezea din
moartea latenta a propriilor ganduri
Te iubea incredibil , orbeste nevazand realitatea , necrezand asta
Toata ziua se ferea , dar noaptea cand toata lumea dormea
doar lacrimile lui se vedeau in noapte sclipind
Luna ii oferea halucinati care il ajutau ziua sa continue sa viseze ,
il prostea , dar pentru el era deajuns si nu acepta alceva
Cand era agitat , se inrosea , nu mai vedea si parca statea sa explodeze
Se trezea in noapte cu insomni dure , nu era lasat sa doarma de propriile ganduri
Traia zile intregi fara pic de energie , semana foarte bine cu o stafie ,
te facea sa te intrebi , oare cum de mai poate continua , cum de poate rezista?
Dar cand o vedea pe ea , el se umplea din nou de entuziasm
 si timp de ceva zile el era hranit , inveselit si lumea un loc mult mai bun de trait
Se simte usor , stand pe puf si umplut de bunatate
Ti-ai dori tot timpu sa il vezi astfel , cu ochi lucind de speranta si motivatie

In alta realitate el este o statuie intr-o gradina mare si pustie ,
Dar care este locul unei frumoase fete sa se plimbe si sa se umple de energie
Si lui ii ofera doza necesara ca sa-si continue fantezia plina de frenezie
Ea vede in el doar o statuie , vine , vorbeste cu el si trece mai departe
Si cum altfel?
El e doar o un bloc de piatra intr-un loc ascuns , iar ea o fata frumoasa ,
pierduta...
Toate gandurile lui trebuie renegate si uitate intr-un loc ascuns , ar trebui sa isi mute locul
sau fata sa isi schimbe modul de a zambi  :)