Calatoria Era o zona apriga, plina de nisip, iar Abel umbla deja de trei saptamani in acest mediu ostil cautand o oaza de apa, care sa-i sature setea si sa-i umple speranta. Umbla cu ochii inchisi deoarece transpiratia ii cadea pe ochii care nu mai suportau nici o alta picatura de apa plina de saruri, iar singurele ganduri erau cele la Mia cu care trebuia sa se intalneasca peste trei saptamani la vulcanul stins Subere. Soarele mai avea sa fie pe cer inca vreo doua ore, iar el marii pasul pentru ca se gandea ca o sa il prinda noaptea fara sa beie apa si pe langa asta era si cam in urma cu programa pe care si-o propuse de acasa, cand plin de orgoliu se rasti la tatal lui si ii spuse ca nu are nevoie de bicicleta lui, ca e destul de puternic si de voios ca sa ajunga la timp pe jos si acum ii parea rau de impulsivitatea de care il puse in situatia asta. Prins in valtoarea gandurilor si concentranduse doar sa-si mentina directia dreapta el nu simti schimbarile . Dintr-o da