Treceți la conținutul principal

primul poem din zilele cu poezi

                      maturizare


Astept o scrisoare
Manc o portocala in timp ce rasfoiesc internetul
Vad o filmare cu mine 
Eram copil , blond si grasut
Hiperactiv fara stare , grabit 
Obligat sa stau la masa fara nici o miscare
Picioarele mele imi stiau cea mai adanca chemare
Sa fug , sa sar , sa traiesc
Nu stiam ce inseamna sa fii mare
matur , cu obligati si comportament moral

Normal nu mi-a fost usor cat am fost copil
Nu eram prea agil , imi lipsea si concentrarea

Am fugit o bucata de timp ,
Surprins , nepregatit am tot incercat sa evit
Am inventat o mie de scuze
Mi-am imaginat o multime de scapari 
Rutina era egala cu crima pentru mine 
si totusi...

Pare tragic , nu stiam ca o sa-mi placa 
Fiecare zi care ma duce spre o viitoare etapa
Ca o emisiune cu diferite probe 
Progresiv tot mai grele , tot mai interesante
Care imi provoaca corpul si mintea 
Imi ridica spiritul si ma transforma 
In Om matur






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu credință, creare

     Cu cre dință, cre are           Fiecare acum rost         Etern are, cu fiecare chemare         Numele tau e tot mai putin          Tu si cu a ta identificare,          Stai cu noi, sa trăim            In lumîna mare         Simpla imbucurare           Si  Poate cauti credința, Dar de ce s-ar afișa? Doar sa o confunzi cu altceva Dacă n-ai, de ce ti s ar oferi? Nimic nu i simplu Sau usor Dar fără dreptul nu te prea ajuta stângul Sa mergi usor. Ce dai, aia primesti Vechea lege din povești Ca doar tu esti totul Echilibrand lotul Creând jocul Crezând că poti schimba totul Si e atat de adevărat, Cât o simti Macar pe tine, sa nu te minti Păstr...
in ultimi doi ani am cunoscut oameni care mi-au aratat ca poti sa ai incredere si destui care sa-mi zica sa nu o fac, dar eu sunt genul nepasator, atat de nepasator ca nu imi pasa ca imi ofer incredrea in directia gresita, doar daca o fac de mai multe ori, sunt si prost

Is just YOU

            Te-ai gandit vreodata ca frumusetea e relativa si trecatoare iar perfectiunea nu exista cu adevarat?             Nimeni nu este  si nu se naste perfect, fiecare are probleme si defecte. In vremurile de demult nu conta ca un om este gras...pe atunci el era considerat frumos si sanatos pe cand unul slab era considerat urat si bolnav acum din nefericire lucrurile s-au mai schimbat, oamenii si-au schimbat foarte mult mentalitatea iar daca vad un om gras se lasa condusi de aparente fara sa se gandeasca ca poate acel om are o boala. In ziua de azi toata lumea se lasa condusa de aparente fara sa o intreseze altceva tot timpul auzi in jurul tau excalamtii de genul :" Bai ce urat ii ala sau aia"..."Bai ce naspa ii imbracat cutare..." sau poate le spui chiar tu, dar te-ai intrabat vreodata ce simt acele persoane cu adevarat cand aud asa cea de la niste persoane straine? Nu prea cred :( asa ca de cat sa ti-o iei in frez...