Suntem in abisul fericirii
Cautam punctul culminant
Apogeul
In exterior
Si e pacat
Ca ne pierdem?
Dar de unde sa stim ca ne-am gasit?
In fiecare moment
Putem gasi o aspiratie
Care sa ne faca atenti
La cum sincronizam urmatoarea respiratie.
La cum ne echilibram la urmatoarea fluctuatie,
Ca fluxul si refluxul,
Si al sau cantec
Un cantec care daca l auzi
Intelegi ce inseamna iluziile
Ca o sirena careia ii duci dorul
Pentru ca te a mangaiat candva
Si ai mai vrea
Parul si scalpul
Sa ti fie atinse de ea
O sirena magica cu al sau suflu
Te-a trezit la viata?
Ca la flux parul sa se ridice
Mana sa intre mai adanc
Si tu sa scapi de orice gand,
Astfel cand refluxul vine
Alta idee apare si te tine
In val. . . swoash!
Pentru ca totui temporal
In acest realm
Si desi oamenii au uitat de magie,
Magia se intoarce
Ca nu poate lasa asa
Atata lume,
Fara o felie de viata, cu gust
Fara pic de speranta
Lipsita de curaj
Furata de incredere
Cu multa incredere
De cei ce cred
Ca stiu cei mai bine
Pentru o alta viata
Se cred zei, desi sunt fara putere
In a lor viata,
Simt ca nu conteaza
Si ca sa atraga atentia,
Ii distrag pe ceilalti. . .de pe faza
Doar cei care nu se lasa distrasi
O sa poata folosi magia
Vor fi atrasi catre aceasta putere
Si nu din mandrie, sau din egoism
Si doar din simpla nevoie
Timpul ii cheama
Si ei nu sunt supusi lui,
Dar il respecta
Astfel facand loc si creand incredere
Si doar atunci,
Poate vor fi zariti
Primi magicieni
Si nu iluzionisti,
Care sunt dezgustati de ei
Cu un spectacol la linia fina
La limita infima
A retardismului,
Cand adevarul
Nu mai poate fi oprit, ca-i vomitat!
Si daca te faci si atunci ca nu vezi
Inseamna ca ce-ai trait,
Ai meritat.
Fi flexibil si agil, nu static si imobil
Priveste atent printre cuvinte, si intelege
Ca moartea pentru multi e acum
Traind incremeniti in minte
In mintea cui?
Sau fiind prea statici
Si intr-o dimineata nu mai are cine sa-i ridice
Comentarii
Trimiteți un comentariu