Cuvantul

      Iti poti da cuvantul, face promisiuni si planuri, dar toata atentia si starile emotionale le poti simti doar in prezent. De ce ai vrea sa creezi mai multi oameni care nu pot traii prezentul, deoarece sunt intr-o continua nerabdare, graba, fuga dupa ceva sau de ceva. Nu e doar vina ta, dar faci parte din problema, daca toata puterea care crezi tu ca o ai e acolo, nu aici, doar nu folosesti cu ce ai fost inzestrat.

     Si de ce ai indrepta atentia cuiva catre niste promisiuni? Crezi ca nu poti sa o pastrezi astfel?
Dar si asa, e acolo nu aici, placerea din joaca dintre fiinte vine pentru ca ambele fiinte sunt acolo pentru acele mici teste de atentie, jocul de a fi tot mai prezent in viata, nu sa fi acolo sa iti faci viata ta, ci doar sa traiesti viata care se petrece in fiecare moment.
     
     Iar daca totusi te folosesti de cuvantul tau, foloseste-l sa creezi realitate nu doar alte iluzii si povesti facute de frica, cateodata poti schimba lucrurile, dar totusi trebuie timp, iar atunci te poti folosi de cuvantul tau, dar daca doar il arunci pentru ca te sufoca propria viata( pentru ca poate si tu esti satul de toate Prostiile pe care le creezi, si primesti o mana de ajutor de la univers), iar valorile si standardale de viata is doar doua cuvinte folosite de oameni mari, tu cand o sa cresti?
 
    Ofera doar ce sti ca vrei sa oferi, nu mai mult pentru ca crezi ca celalt e mai pretentios, nici mai putin pentru ca celalt nu are valoare inca in viata ta, compasiunea selectiva e doar o alta forma de egoism, ca si cum sa vorbesti vorbe mari si sa nu faci nimic, e pentru ca inca crezi ca ACOLO e solutia, nu AICI.
 
   Am ajuns sa fim noi cei de care depindem si tot credem ca alti "noi" ar trebuii sa ne invete, dar noi am putea se ne deschidem mai devreme sufletele si sa ne intelegem scopurile treptat, sa nu mai credem ca un rol e mai valoros ca altul, oricum cel mai bun rol pentru tine e cel care te lasa sa vorbesti liber, sa actionezi cum iti vine cel mai natural si sa ai tot in viata ta, cum simti tu in sinea ta ca ar trebuii sa fie.
    Dar pentru asta ar trebuii sa incepi prin a fi drept, la inceput macar sincer cu tine, si de acolo sa fi atent ca fiecare pas sa fie cu curaj, nu speriat de frica, dupa cum vrei tu, cat de sigur poti fi in acel moment. Fiindca o mai mare rigiditate in scopurile tale pot sa-ti ofere siguranta, dar pot si sa-ti ofere doar confort fata de urmatorul pas corect care ar trebuii sa-l faci.
 
      Curajul si frica, e ca si cum ai raspunde da sau nu, formele si le pot schimba, dar la sfarsitul vietii ce ti-ai dori? Felul in care te simti tu in capul tau, e de multe ori intelegerea personala care ai adunat-o despre lume, cuvantul altora te poate face sa crezi ca te-ai descurca in aceeasi situatie, dar ce ai tu nevoie nu sunt mai multe credinte, ci doar sa realizezi ca tu alegi in ce sa crezi, si ce credinte iti doresti sa testezi despre lumea asta. Ne limitam la ce stim, dar poate pentru multi din noi raspunsul e inca nestiut de toata lumea, deoarece noi trebuie sa-l cream in felul nostru si viziunea noastra, iar bucuria vine natural odata cu intelegerea, ca oricat de evoluat ai fi, nu trebuie sa uiti si de latura animalica, care are capricile ei.
       
        Bucuria e ceva care apare cand urmezi natura, o respecti si intelegi ca e cel mai apropiat semnt al divinitati langa care traim, e totul atat de simplu sau de complicat cat vrem sa fim atenti sa fie.
         
      Bucuria nu ar trebuii sa fie un set de reguli cu care tu esti obisnuit si doar asa poti sa fi multumit, e doar o alta cutie, cand poti sa fi pe o campie plina de posibilitati, iar cu o actiune sincera poti sa schimbi orice detaliu, daca esti genul ala de om, sau poti sa te bucuri de orice detaliu exista deja daca esti alt gen de om.

   Cred ca bucuria vine din lipsa tensiuni care exista cand joci teatru, ca nu iti cunosti cuvintele, nu sti cum ar trebuii sa fii.
                         Bucuria vine din intelegerea ca tu esti one of a kind, iar cuvantul are putere "magica" cand conteaza cu adevarat, daca e doar o unealta a procrastinarii si frici aruncate la deruta, nu are cum sa aiba putere, ce mai conteaza ca ii magica, e ca si cum cuvantul este cea mai mare binecuvantare a zilelor noastre, dar pentru multi inca e o inchisoare blestemata.