Eram copil , dar am supravietuit

Eram copil , dar am supravietuit si am devenit un adult , caruia lumea ii cere sa isi ucida imaginatia si visele .

   Un loc al compilariei noastre , cu totii il avem . Locul meu nu e nimic special pentru tine , dar sunt toate amintirile mele de cand eram de vreo 7-8 ani , la tara . Soarele din acel loc imi facea parul blond , galben de-a binelea si imi inrosea pielea de ziceai ca nu-s de pe aici .:)

 Imi amintesc foarte bine deoarece trebuia sa merg si la munca pe camp cu unchiul Ionash , un om slab , cu ceva dinti lipsa si facut doar din fibre si oase , care nu cred ca l-am vazut vreodata serios , dar poate asa trece el peste greutati deoarece un om la 50 de ani fara nevasta si vreo reusita in viata , poate avea multe regrete .

"Copile lasa visele si pescuitul si munceste , asta e viitoru "       

Unchiul meu.

       Toate acestea au fost ceva vag in capul meu pana intr-o zi , cand dupa 11-12 ani de cand nu am mai fost la tara , a trebuit sa merg si bine am facut si desi toata ziua am fost melancolic , in capul meu , simteam ca retraiesc fiecare clipa , simt fiecare bataie din inima mea...

         * Pescuitul , si acuma si cand eram copil , a ramas principala mea ocupatie la tara si cea mai frumoasa , imaginile pe care mi le creez in cap de fiecare data cand scot undita din apa , asteptandu-ma la un peste cat mai mare , adrenalina pe care o simt cand vad ca se misca pluta , timpul trecand fara sa-l simt , simtind doar apa cum curge si ma impinge incet sa plec mai departe , amintirile din capul meu care ma fac sa ies din acest plan si sa am imagini vii in cap .

            De mic valea bunici , era un loc al meu in care imi petreceam majoritatea timpului liber , pe vale mancam porumb fiert si peste , in vale imi faceam baie si acolo si pescuiam... Si acuma simt aceeasi placere pentru toate lucrurile astea , poate am ramas tot copil.


*Tot copilul care un drum spre un izvor la transformat intr-o aventura care nu cred ca am sa o uit vreodata . Eram la vie tot cu unchiul meu , iar el muncind incontinuu , ma trimite dupa apa la izvor . Am acceptat fara sa ma gandesc sau sa stiu unde e izvorul ,( eram copil ce era de gandit?) dar m-am pornit imediat.


Urmam instructiunile exact cum le-am primit , mergeam pe o carare plina cu copaci , un coridor verde cu un tavan inalt de speriat , si orce animal auzeam tresaream speriat gandindu-ma ca ce atrocitate este pe acolo . Dupa un drum lung prin coridor am ajuns la o gaura , o usa spre exterior , pe care ies si ajung la un loc deschis gigantic si pe undeva ar trebui sa fie si izvorul acela . M-am speriat de moarte cand a venit catelul Azorel  din spate , dar dupa aceea m-am simtit mult mai sigur cu el pe langa mine , deoarece la varsta aia multe lucruri puteau fi de speriat , iar un caine era o salvare , asa a inceput si dragostea mea imensa pentru caini .


Dupa aceea am gasit izvorul care era un raulet cu putina apa si broaste , nici nu imi dau seama cum atunci beam apa aia ca si cum ar fi cea mai buna :) , si am umplut sticla , am luat un bat am chemat cainele si ne-am pornit inapoi , inarmati si puternici am ajuns la destinatie si mandru am fost si a fost si unchiul meu ca am reusit. 

*Ultima mea amintire a fost o zi de vara si totusi foarte rece in care eu si unchiul meu ne-am dus sa culegem ciuperi . Dupa ce am ajuns in padurea a inceput o furta , batea vantul de peste tot , cadeau crengi si galagia aia ma facea sa ma gandesc la cum as putea fi mancat de lupi sau de mistreti . In toata galagia aia eu imi auzeam inima care batea speriata , dar il auzeam si pe unchiul meu care ma linistea si totodata facea misto de mine .


Plimbandu-ne prin toata padurea am gasit cateva ciuperci , dar am umblat foarte mult , macar am vazut peisaje incredibile , forta naturi si placerea de-a umbla dupa ce iti doresti , sa manci .


Am supravietuit tuturor incercarilor cu super eroi din capul meu si toate bestile care m-au atacat de sub pat , din copac  sau de dupa colt au fost invinse , traiesc si sunt bine , multumesc bunici care ma indopat tot timpul cu mancare si unchiului meu care nu a menajat , dragalasul copil. :D