Treceți la conținutul principal

Eram copil , dar am supravietuit

Eram copil , dar am supravietuit si am devenit un adult , caruia lumea ii cere sa isi ucida imaginatia si visele .



   Un loc al compilariei noastre , cu totii il avem . Locul meu nu e nimic special pentru tine , dar sunt toate amintirile mele de cand eram de vreo 7-8 ani , la tara . Soarele din acel loc imi facea parul blond , galben de-a binelea si imi inrosea pielea de ziceai ca nu-s de pe aici .:)
 Imi amintesc foarte bine deoarece trebuia sa merg si la munca pe camp cu unchiul Ionash , un om slab , cu ceva dinti lipsa si facut doar din fibre si oase , care nu cred ca l-am vazut vreodata serios , dar poate asa trece el peste greutati deoarece un om la 50 de ani fara nevasta si vreo reusita in viata , poate avea multe regrete .
"Copile lasa visele si pescuitul si munceste , asta e viitoru "       
Unchiul meu.
       Toate acestea au fost ceva vag in capul meu pana intr-o zi , cand dupa 11-12 ani de cand nu am mai fost la tara , a trebuit sa merg si bine am facut si desi toata ziua am fost melancolic , in capul meu , simteam ca retraiesc fiecare clipa , simt fiecare bataie din inima mea...

         * Pescuitul , si acuma si cand eram copil , a ramas principala mea ocupatie la tara si cea mai frumoasa , imaginile pe care mi le creez in cap de fiecare data cand scot undita din apa , asteptandu-ma la un peste cat mai mare , adrenalina pe care o simt cand vad ca se misca pluta , timpul trecand fara sa-l simt , simtind doar apa cum curge si ma impinge incet sa plec mai departe , amintirile din capul meu care ma fac sa ies din acest plan si sa am imagini vii in cap .

            De mic valea bunici , era un loc al meu in care imi petreceam majoritatea timpului liber , pe vale mancam porumb fiert si peste , in vale imi faceam baie si acolo si pescuiam... Si acuma simt aceeasi placere pentru toate lucrurile astea , poate am ramas tot copil.


*Tot copilul care un drum spre un izvor la transformat intr-o aventura care nu cred ca am sa o uit vreodata . Eram la vie tot cu unchiul meu , iar el muncind incontinuu , ma trimite dupa apa la izvor . Am acceptat fara sa ma gandesc sau sa stiu unde e izvorul ,( eram copil ce era de gandit?) dar m-am pornit imediat.


Urmam instructiunile exact cum le-am primit , mergeam pe o carare plina cu copaci , un coridor verde cu un tavan inalt de speriat , si orce animal auzeam tresaream speriat gandindu-ma ca ce atrocitate este pe acolo . Dupa un drum lung prin coridor am ajuns la o gaura , o usa spre exterior , pe care ies si ajung la un loc deschis gigantic si pe undeva ar trebui sa fie si izvorul acela . M-am speriat de moarte cand a venit catelul Azorel  din spate , dar dupa aceea m-am simtit mult mai sigur cu el pe langa mine , deoarece la varsta aia multe lucruri puteau fi de speriat , iar un caine era o salvare , asa a inceput si dragostea mea imensa pentru caini .


Dupa aceea am gasit izvorul care era un raulet cu putina apa si broaste , nici nu imi dau seama cum atunci beam apa aia ca si cum ar fi cea mai buna :) , si am umplut sticla , am luat un bat am chemat cainele si ne-am pornit inapoi , inarmati si puternici am ajuns la destinatie si mandru am fost si a fost si unchiul meu ca am reusit. 

*Ultima mea amintire a fost o zi de vara si totusi foarte rece in care eu si unchiul meu ne-am dus sa culegem ciuperi . Dupa ce am ajuns in padurea a inceput o furta , batea vantul de peste tot , cadeau crengi si galagia aia ma facea sa ma gandesc la cum as putea fi mancat de lupi sau de mistreti . In toata galagia aia eu imi auzeam inima care batea speriata , dar il auzeam si pe unchiul meu care ma linistea si totodata facea misto de mine .


Plimbandu-ne prin toata padurea am gasit cateva ciuperci , dar am umblat foarte mult , macar am vazut peisaje incredibile , forta naturi si placerea de-a umbla dupa ce iti doresti , sa manci .


Am supravietuit tuturor incercarilor cu super eroi din capul meu si toate bestile care m-au atacat de sub pat , din copac  sau de dupa colt au fost invinse , traiesc si sunt bine , multumesc bunici care ma indopat tot timpul cu mancare si unchiului meu care nu a menajat , dragalasul copil. :D

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A letter of my, too much expectation ^*^ I feel like I can be friend with anybody but I deserve more. 'Yeee but we just meet', you can say, And I was thinking what would be nice to do together, some thoughts were naughty too, and I like simple things, but I feel like it would be interesting and sweet to grow near you without illusions, lies, and hidings of truth. To evolve with courage and faith. If you are reading this, is the third day since I saw your beauty, and maybe we should co-op for happiness and unconditional love. And I'm happy but I miss somehow a deep connection and a nice smile near me, some mornings or all, some inspiration and maybe too see and do more, with someone. You know everything I wrote here can mean anything, but if you think you deserve more from life you can check me with your eyes and your soul, to see the reality of my perceptions, not my words, not my story's, not anything else than what you

Alchemy of life

        Alchemy of life Make the right composition from the thoughts, in the beginning, you almost think they are randomly, but for your mind and soul to stay in synchronicity you have to understand that everything has a reason not always noticeable immediately but with patience, you receive what you deserve. ;-)  From the architect/God/Universe/swiz clock mechanism, doesn't matter the name, but your actions matter, live your life with courage and balls if you don't have borrow, but keep moving forward.       If life gives you lemons drink lemonade and make a lemon orchard.       This is the lemonade I managed to make with all the lemons from my life.     I'm grateful for all the frustrations, all the expectations that didn't happen, I'm not saying I want more of the bitterness of life or more events where I end up finding that words for some people are just words like synonym with jokes and it's way more complex than that like everythi

They are still in the pyramids

                                    Azir      I choose this name just because is a nice Egyptian league of legends champion, but who knows *  Sometimes, there is deep down, or high up, the level that can doom you and make you just a follower forever forgetting the magic 4d architecture of this world, base on numbers more than words, but still only with basic knowledge of both you pass, and reach the pyramids, or anything closer to a huge thing which is possible to be made only with lives of plenty or with very, very much time, patience or force can be the key to anything, but with patience, you grow wiser, and your power become a torch of light, a touch of life, to revive, to resurrect, the spirits of fallen, because shadows can be seen, with a bright light !     **   I asked God to give me to care a building, but he gave me the chance to care for spirits, which forgot the power,  hidden deep in moments of intense aliveness, made with everything that is on earth, but not